Întoarcerea la o legendă – Teresa of the Faint Smile

Am revăzut episoadele 5-8 din Claymore şi m-am reîndrăgostit de Teresa. Chiar mai mult decât prima dată, experienţa şi condiţiile fiind altele.
Teresa este personajul care a apărut numai în 4 episoade din 26, dar străbate întreg animeul ca o rază de lumină legendară şi adună fani atât de devotaţi încât mulţi au vrut să abandoneze animeul după episodul 8.
În universul Claymore, întunecat, sângeros, cu puternice accente medievale, oamenii sunt deseori victimele unor monştri (yoma) care se hrănesc cu organe umane şi iau înfăţişarea victimelor, ceea ce le permite să se ascundă printre oameni.
O organizaţie misterioasă a reuşit să creeze hibrizi între oameni şi yoma, femei numite Claymore (după spadele pe care le folosesc).
Claymore este o spadă scoţiană care a fost folosită în Evul Mediu. Spadele Claymore erau mult mai lungi decât cele obişnuite, aveau un mâner mult mai mare şi se mânuiau cu două mâini. Poartă numele de Claymore, de la denumirea lor în galică “claidheamh-more”, care înseamnă de fapt “marea spadă”.
Claymores sunt singurele care pot ucide yoma, „serviciu” pentru care Organizaţia încasează o sumă considerabilă de la satele salvate.
Claymores au o interdicţie fermă: să nu ucidă oameni, indiferent de circumstanţe. Pentru încălcarea acestei reguli pedeapsa este moartea.
Aceste femei cu părul blond şi ochii argintii, al căror corp este hidos în urma transformărilor suferite, sunt clasificate în ordine puterii lor.
Clare, practic eroina seriei, îşi face datoria de Claymore (ocazie cu care îl întâlneşte şi-l salvează pe Raki) şi în acelaşi timp vrea să se răzbune pe Priscilla, o fostă Claymore.
Povestea urmăreşte evoluţia ei şi pe parcurs sunt descoperite detalii neaşteptate.
SPOILER
Episoadele 5-8 sunt practic o întoarcere în timp, în vremea unei Claymore devenită legendă: Teresa of the Faint Smile.
Claymores au supranume după tehnica folosită în luptă:
Phantom Miria
God Eye Galatea
Quick Sword Irene
Teresa of the Faint Smile era numită aşa datorită uşurinţei cu care omora yoma purtând pe buze permanent un zâmbet uşor. Explicaţia o va da însă Irene, numărul 2 şi apoi 3 în Organizaţie în acelaşi timp cu Teresa. Principala abilitate a Teresei era aceea că percepea foarte bine aura yoma, numită yoki. Când un yoma sau o Claymore luptă, îşi trimite yoki spre acea zonă a corpului care va ataca, direcţionând atacul. Teresa simţea aceste fine schimbări, fluxul yoki şi putea prezice atacul, de aceea îi era uşor să învingă orice duşman.
Însă adevărata ei putere nu a fost niciodată folosită. Ea a reuşit să învingă în acelaşi timp patru Clymores care îşi eliberaseră puterea yoma, fără să folosească nicio parte din propria ei putere.
A învins-o pe Priscilla, care îşi eliberase mai mult de 70% din putere, folosindu-şi doar 10% din puterea ei. La acest nivel, 10% contra 75%, Irene simte două yoki uriaşe, dintre care una mult mai mare decât cealaltă, fără să spună care era aceasta. Bănuim că era a Teresei, pe care Irene o numeşte la un moment dat un monstru.
Teresa era numărul 1 în Organizaţie în vremea ei şi continuă să fie considerată cea mai puternică Claymore pe care a creat-o Organizaţia. O luptătoare solitară, calmă şi rece, care doar îşi face datoria de Claymore, fără a avea încredere în Organizaţie şi fără să-i pese de sătenii pe care îi salvează.
Într-o zi o salvează pe Clare, o fată torturată de un yoma şi de care pur şi simplu nu mai scapă, deşi o respinge cu brutalitate.
Cu persistenţa ei incredibilă, Clare o va determina pe Teresa să o ia cu ea şi, mai mult, să privească în sine recunoscându-şi durerea pe care o împărtăşeau amândouă.

Clare: „Teresa, you’re always looked like you’re in pain since I met you.In pain…In pain…your face showed so much pain. You had the same eyes I did. Your face looked so lonely and painful, like you couldn’t bear it.”
Teresa: „I was the one being comforted…Yoma took away things that were precious to you, and you were betrayed by people you trusted, and abandoned. Having lost the way to live on, you’ve gone from place to place, and heartache you carried because of the same pain we share…Back then, with that small trembling body, you tried to hug with all the power you could muster…someone who has gone through the same pain you did? And that was because it was the one thing you wanted someone else to do for you. The little girl whose body is just half my size taught me that tears can flow from silver eyes, as well.”
Totuşi Teresa crede că pentru Clare cel mai bine ar fi să trăiască printre ai ei, printre oameni şi o lasă într-un sat pe care îl atacă imediat nişte tâlhari. Teresa se întoarce pentru a o salva pe Clare şi încalcă regula Organizaţiei, omorându-i pe nenorociţi.
Nu se supune execuţiei pe care o dictează Organizaţia, de aceea ucidere ei devine prioritară şi pentru asta sunt trimise numerele 2-5: Priscilla, Irene, Noel şi Sophia. Teresa le învinge pe toate cu uşurinţă şi îi cruţă viaţa Priscillei, despre care simte că are potenţial să o depăşească într-o zi şi pare că vrea s-o ucidă într-o primă fază.
Teresa pleacă împreună cu Clare, dar Priscilla o urmăreşte, convinsă că ea reprezintă dreptatea pe care Teresa o încălcase.
Traumatizată de propriul trecut şi neexperimentată în luptă, Priscilla pierde controlul asupra puterii yoma, riscând să devină pentru totdeauna o fiinţă monstruoasă, Awakened Being (ceea ce devin Claymores atunci când se transformă în yoma). Teresa o învinge uşor, eliberându-şi numai 10% din putere, atât cât ochii îi devin galbeni. Incapabilă să-şi mai reprime puterea yoma, Priscilla o imploră să o ucidă cât timp mai are conştiinţă umană. Teresa se relaxează, se pregăteşte să lovească, dar în acea secundă Priscilla, cu o mişcare fulgerătoare, vicleană, îi taie mâinile, apoi capul şi se transformă în Awakened Being. Le ucide pe Noel şi Sophia, îi retează braţul stâng lui Irene şi pleacă în căutare de…organe umane.
Sub ochii îngroziţi ai lui Clare. Care ia capul Teresei şi cere Organizaţiei să o transforme în Claymore, dar folosind nu corpul unui yoma ci rămăşiţele Teresei.
Aşa se explică rangul foarte mic al lui Clare (e nr. 47), dar şi evoluţia ei uimitoare şi potenţialul extraordinar.
Teresa întruchipează un anumit tip de personaj anime, cu aparenţă dură, dar inimă generoasă.
Se pare că manga oferă câteva detalii despre trecutul ei care îi conturează mai bine personalitatea. Teresa fusese vândută Organizaţiei de către cei apropiaţi şi nu prea se supusese regulilor stricte în timpul „educaţiei militare”.
Irene subliniază (şi asta se vede) că intrarea lui Clare în viaţa ei şi afecţiunea pentru ea „înmuiase” fibra dură şi necruţătoare de războinică a Teresei, culminând cu uciderea ei, care altfel ar fi fost imposibilă.
În acelaşi timp însă, Clare dă un scop vieţii singuratice, pustii a Teresei. În acel scurt timp petrecut împreună Teresa a trăit cu adevărat, a cunoscut emoţiile umane puternice.
Când a fost întrebată de tipul din Organizaţie de ce nu se supune execuţiei, Teresa a spus, simplu şi clar: „The reason is extremely simple and easy to understand. I found a reason to live on. From now on, I’m going to live for her.”
Iar mai târziu Irene îi va vorbi lui Clare despre asta:
Irene: „You think Teresa died because of you, right? In a sense, that’s true. Because of meeting you and traveling around, Teresa abilities as a warrior declined, and she was killed by Priscilla as a result. That is a fact. But…I think Teresa was happy during the time she spent with you, regardless of how short that period was. Teresa was always in her own league. She was too strong, too proud, and because of that, people around her admired her, and were scared of her at the same time. Yet, you loved her, and she accepted that. To Teresa, the time she spent with you was filled with peace and more importantly, seemed very human. She was very happy. ”
Acest clişeu a fost unul dintre reproşurile care s-au adus caracterului Teresei de către unii fani ai animeului. Dar eu cred că, oricât s-ar fi repetat în animeuri ideea eroului dur înmuiat de afecţiunea pentru cineva, în acest caz a fost prea bine prezentată pentru a deranja sau a crea impresia unui clişeu.
Compasiunea era prezentă şi înainte în inima Teresei, Clare a scos-o doar mai mult în evidenţă. Dovada este întâlnirea cu Rosemary prezentată în manga, Extra Scene 1. Teresa se simte uşurată că nu e nevoită să lupte cu o Claymore, ci cu o Awakened Being. Tot acolo mai apare un indiciu al puterii ei incredibile: e aproape o joacă pentru ea să învingă o Awakened Being, aproape o Abyssal One (o Claymore numărul 1 „trezită”), cu doar 10% din putere.
Iată premisele pentru o evoluţie aproape infinită a lui Clare în viitor, din moment ce nu ştim ce putea face Teresa la limita de 70% şi cu atât mai puţin o Teresa „trezită”.
Unii fani glumeau, dar probabil aveau dreptate, dacă Teresa ar fi ajuns vreodată Abyssal One, lumea s-ar fi prăbuşit pur şi simplu.

Sigur, nu puterea ei fenomenală m-a atras, ci firea ei solitară, rezervată, atitudinea, siguranţa de sine. Dar şi apropierea de Clare, felul în care i-a arătat afecţiune fără a face spectacol. M-a atras probabil şi destinul tragic şi poate vocea lui Romi Paku, deşi habar n-aveam de asta până ieri.
Se pare că am un „talent” deosebit în alegerea personajelor tragice. Dar nu regret, Teresa este pur şi simplu un personaj fenomenal.