Skip navigation

Nu mai exista cuvinte pentru a exprima o stare, nu mai exista expicatii pentru schimbare, nu mai exista o limba comuna, nu mai exista dorinta reciproca de a o gasi.
Nu exista decat neputinta, regretul, golul, dorul, dezamagirea, confuzia, disperarea.
Niciodata resemnarea. Niciodata uitarea.
Mereu incercarea de a alerga departe de amintirile si gandurile care au devenit sinonime cu lacrimile.
Atatea zile se intind inainte, toate la fel de goale si de cenusii. Toate cu acest eu care mi-a devenit strain, aproape necunoscut, nestapanit, invins si neconsolat.
O cenusa purtata la intamplare de vant. Spulberata. Involburata.
Cand si cum am ajuns asa, cand si cum am lasat sa se intample asta?
Nu mai sunt eu.
Nu mai sunt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: