Skip navigation

Category Archives: Anime

M-am jucat foarte putin. Cu imaginea, desigur. Aceea celebra, care a aprins mintile perverse ale multor fani Claymore. Yagi ne-a ametit putin. Cat sa nu-l injuram ca trage de timp si de poveste.
As vrea s-o vad mai degraba luptand. Dar chiar si numai stand pe scaun, Galatea ne suceste mintile.

Începusem deja să mă clatin bine din temelii, atingând nu o stare de iritare sau de furie, ci mai degrabă acel “numb” englezesc, în sens de amorţire, dar nu indiferenţă… poate un început de deznădejde.

Dar azi am găsit salvarea iar în pasiuni copilăreşti. Claymore. Nu Teresa, pentru că nu mai apare nimic nou legat de ea, nici capitolul 106 în sine (din rezumatul citit, mă cam dezamăgeşte), ci câteva imagini din el. Cineva a avut nebunia şi pasiunea de a colora două imagini…nepreţuite. Priceless. Autorul păruse destul de serios până acum, nu mă aşteptam la fanservice cu Galatea, sincer.
Trebuie să remarc în lumea anime ceva surprinzător, în bine: două cazuri…să zic de invaliditate, care n-au scăzut cu nimic fascinaţia exercitată de personaje. Alphard şi-a pierdut braţul stâng şi Galatea şi-a pierdut vederea, dar sunt încă în fanteziile fanilor.


Imaginea cu Galatea este, pentru cineva ca mine, extrem de seducătoare. Nu ştiu cât a fost în intenţia autorului şi încă nu ştiu cuvintele pe care le rostea acolo Galatea, dar unghiul din care privim nu e numai provocator, ci cumva cu dublu impact. The almighty and ravishing Galatea. Oarbă, îmbracată în haine monahale, privită de jos în sus aşa cum stă aşezată pe un scaun/fotoliu. De parcă ar sugera un rang nobiliar, regalitate şi castitate, dar fiind în acelaşi timp incredibil, şi un pic şocant de seducătoare.
Ziua e foarte întunecată şi ploioasă, starea mea sufletească deloc liniştită, dar imaginea asta si cea cu Miria şi Galatea (iar se dă apă la moară unor perverşi) mi-au distras atenţia de la realitatea mea goală.

„It’s not solely Teresa’s uber strength that makes her impressive. Teresa is an entirely different class of hero. The character is fresh and beloved for her fascinating contrarieties. Aloof yet good. Ravishing yet hideous. Cold yet warm. Hard and soft. Cynical yet sympathetic. Invincible yet dead. These contrarieties would not exist in the character if she were not the absolute strongest.”

khryoleoz, animesuki forum

***

„Nu doar forta superioara a Teresei o face sa fie impresionanta. Teresa face parte dintr-o categorie complet diferita de eroi. Teresa este actuala si iubita pentru contradictiile ei fascinante. Distanta si totusi buna. Fermecatoare si totusi respingatoare. Rece si totusi afectuoasa. Aspra si totusi delicata. Sarcastica si totusi intelegatoare. Invincibila dar moarta. Aceste contradictii n-ar exista in personaj daca ea n-ar fi in mod categoric cea mai puternica.”

Pe toate forumurile mari au existat sau mai exista inca discutii aprinse si nesfarsite pe tema Teresa versus Priscilla. Chiar si discutiile pe alte teme aluneca spre asta. Da, Priscilla are fani, si inca unii hotarati.
Avand in vedere aparitia scurta a Teresei, imprejurarile mortii ei si comentariile personajelor in timpul luptei ei impotriva numerelor 2-5, Teresa ramane o legenda, iubita de multi dar si contestata.
Comentariile de mai tarziu ale organizatiei si cursul manga care o face pe Priscilla mai puternica deact creaturile din abis dau apa la moara detractorilor Teresei.
Dar argumentele lor se bazeaza doar pe cuvinetele personajelor si pe interpretarea uneori copilareasca a unor fapte.
Avem insa un fapt clar: Teresa elibereaza 10% yoki si o invinge pe Priscilla care eliberase mai mult de 70%. Sustinatorii Priscillei contesta insa chiar si aceasta evidenta, afirmand ca de fapt Priscilla a invins-o pe Teresa pentru ca a omorat-o datorita vitezei atat de mari cu care a atacat, incat Teresa nici n-a putut reactiona. O astfel de gandire ignora conditiile in care se petrece totul si caracterul personajelor si are in vedere doar secunda in care Priscilla reteaza mainile si apoi capul Teresei. Ca si cum acest singur moment poate dovedi superioritatea cuiva care fusese invins si crutat in mod repetat.
Cadrul in care se desfasoara scena este destul de complex:
– Teresa se abtine sa ucida luptatoare Claymore.
– Priscilla pare o luptatoare onorabila, refuzand initial sa o atace pe la spate pe Teresa si chiar sa lupte 4 contra 1.
– Pentru Teresa fericirea inseamna a trai si a muri ca om, iar in momentul despre care vorbim Priscilla e o Claymore trecuta de limita care implora sa fie executata cat timp mai are constiinta umana.
Acestea sunt de fapt conditiile in care se petrece totul. Priscilla se roaga sa fie ucisa cat timp mai e om, iar Teresa se pregateste sa-i indeplineasca dorinta. Teresa se pregateste sa dea lovitura finala si lasa garda jos. E secunda in care Teresa simpatizeaza cu Priscilla, fiind si ea Claymore si regreta ca trebuie s-o ucida. In acel moment Teresa nu mai are sangele rece al unei ucigase, ci simte regret pentru gestul pe care e fortata sa-l faca. Doar pentru ca se lasa descoperita e ucisa miselste. Asta poate fi numita slabiciune in sensul de emotie umana, poate fi numita neatentie datorata milei sau incredere prea mare in onestitatea cererii pe care o face Priscilla. Dar nu inferioritate ca luptatoare.
Teresa n-a « vazut » lovitura care a urmat nu pentru ca n-a putut, ci pentru ca nici macar n-a incercat s-o faca.
Daca ei nu accepta acest argument, le spui fapte. Argumente si contraargumente, la nesfarsit:
– Teresa a invins-o pe Priscilla de mai multe ori in acele confruntari.
– Dar Priscilla putea s-o ucida din prima, atacand din spate cand Teresa a sarit pe geam, conform planului initial; chiar si Teresa a recunoscut asta.
– Teresa nu a spus decat ca Priscilla ar fi putut s-o raneasca atunci, nu s-o invinga sau s-o omoare.
– Priscilla i-a fost superioara la inceput pentru ca lupta fara sa elibereze yoki si asta a anulat toata superioritatea Teresei.
– La inceput Teresa a fost doar surprinsa de abilitatea Priscillei de a lupta fara sa elibereze yoki, dar a invins-o chiar si fara principalul ei avantaj, acela de a simti aura yoma.
– Teresa a invins-o atunci pentru ca era mai experimentata, nu mai buna decat ea. Priscilla era prea tanara si neeperimentata.
Deci daca Priscilla ar fi avut experienta Teresei, aceasta n-ar fi avut nicio sansa in fata ei? E doar o speculatie.
Asadar ideea principala a detractorilor Teresei este in mare aceasta: singura “pricepere” a Teresei, care ii asigura rangul 1 si victoriile este detectarea puterii si vitezei fluxului yoki prin corpul adversarului si prin urmare anticiparea miscarilor acestuia, iar fara ea Teresa este o Claymore oarecare.
Daca le oferi argumentul victoriei asupra Priscillei, fata de care nu putea folosi aceasta abilitate, vor spune ca doar experienta a facut-o pe Teresa sa invinga atunci. Dar ar putea o Claymore de nivel mediu sa o invinga pe “atotputernica” Priscilla (in opinia lor) bazandu-se numai pe experienta? Pare foarte improbabil.
Teresa nu are viteza superioara? Atunci cum poate simti fluxul yoki si para loviturile sau evada miscarilor venite cu frecventa si viteza foarte mare ale tehnicii lui Irene? Si asta stand pe scaun, calma si zambitoare! Intervalul dintre primul flux yoki care va declansa actiunea bratului si actiunea propriu-zisa e atat de mare in cazul tehnicii quicksword incat ii permite Teresei sa reactioneze cu o viteza medie? Chiar si admitand o asemenea absurditate, e foarte posibil ca fluxul yoki care declanseaza tehnica lui Irene sa fie continuu, nu intermitent, si deci sa nu permita « citirea » fiecarei miscari. Chiar daca ar fi intermitent, frecventa loviturilor e prea mare pentru a permite o viteza de reactie oarecare.
Tehnica lui Irene are viteza si forta, dar nu are precizie, e un brat trezit si absolut imprevizibil, destructiv, incontrolabil. Doar limitarea trezirii numai asupra bratului e controlata prin vointa, prin putere mentala, atat.
Singurul argument pe care il folosesc pentru a sustine inferioritatea Teresei ca putere/forta, viteza si agilitate sunt cuvintele lui Irene de la inceputul luptei, ca Sophia ii e superioara Teresei ca forta, Irene ca viteza si Noel ca agilitate si doar perceptia yoki o are Teresa superioara, incomparabila cu a oricarei alte Claymore.
Dar tot ce a urmat a infirmat parerea lui Irene, caci Teresa a invins-o pe Priscilla fara perceptia fluxului yoki. Chiar Irene se razgandeste asupra Teresei, mai intai observand inferioritatea Priscillei si intervenind in lupta lor pentru a-i salva viata, apoi recunoscand ca a subestimat-o iar pe Teresa si in final fiind uimita de-a dreptul de Teresa care eliberase doar 10% yoki.
Si mai mult, cuvintele lui Irene sunt intelese prost. Ea incerca sa explice renumele Teresei si abilitatea ei speciala si de ce se bazase atat pe Priscilla pentru reusita misiunii lor. Fiecare Claymore exceleaza intr-un anumit « domeniu », are o abilitate speciala. In acel timp, Irene avea viteza atacurilor, tehnica quicksword, Sophia forta bruta, Noel agilitatea. Teresa avea o perceptie deosebita a fluxului yoki, ceea ce ii permitea anticiparea atacului si usurinta luptei cu yoma, de-asta isi permitea sa afiseze acel zambet superior chiar si cand omora yoma. Asta spune de fapt Irene. Dar lasa sa se inteleaga ca Teresa nu exceleaza in toate privintele si ca Priscilla, anulandu-i perceptia yoki, o poate invinge. Evident, ceea ce urmeaza dovedeste faptul ca in privinta asta Irene se inselase. Priscilla singura nu reuseste si e gata sa-si piarda viata. Ce face Irene vazand asta? Chipurile o mare greseala, ordonand atacul simultan cu 30% yoki eliberat. Da, daca Irene avusese dreptate, daca Teresa se bazeaza numai pe perceptia yoki, ordinul lui Irene e o aberatie, o prostie imensa. Cu cat adversarul elibera mai mult yoki, cu atat ii era mai usor Teresei sa-l invinga. Dar Irene, Noel si Sophia n-o invinsesera pentru ca le citise fluxul yoki. Priscilla n-o invinsese pentru ca nu avusese nici puterea, nici agilitatea si nici viteza necesare. Atunci Irene isi da seama ca nu se mai poate baza pe Priscilla si spera ca un atac 4 la 1, chiar daca anula perceptia yoki incomparabila a Teresei, o putea coplesi prin forta si viteza. Nici asa n-a mers.
Ce alte argumente ar trebui folosite pentru a arata evidenta? Sa zicem ca Teresa nu exceleaza in absolut toate privintele, dar priceperea ei ca luptatoare este complexa si completa, de aceea are locul 1 asigurat, nu pentru ca are doar o abilitate superioara si atat.

Teresa’s Character song from album Intimate Persona.  Song: Tensei / Reincarnation

O melodie ce nu poate fi „gustata” decat intelegand si versurile si un AMV extraordinar.
Doua traduceri:

Walking under a solemn moon
A traveler searching for an unseen tomorrow

At times confused, at times impatient
at times seeming about to collapse
A path that seems to continue for eternity

In the flowers swaying beside my feet
joy is blooming
Please don’t overlook
the small signs of love

The mystery of a life that returns,
like the way a star is born
Because I am
always breathing within you.

The form of one fighting at the limits of their strength
A traveler pursuing the reason for sadness

At times worried, at times wounded
At times being betrayed
A steep wall blocking the way

In the wind that runs through the earth
Gentleness is dwelling
Please try and hear
the whispered words of love

The mystery of a life that returns
like the way the seasons change
Because I am always
watching over you,
within you.

In the flowers swaying beside my feet
joy is blooming
Please don’t overlook
the small signs of love.

The mystery of a life that returns
like the way the morning awakens
Because I am
always breathing within you.

***

Walking under the solemn moon,
travelers searching for an unseen tomorrow

Sometimes hesitant, sometimes impatient,
sometimes almost collapsing;
like an endless road

In the flowers swaying underfoot,
joy is blossoming;
please don’t ignore
the small signs of love

The mystery of a life returning
is like a star being born,
because I will always
be breathing within you

The form of one fighting to the extent of their power,
travelers pursuing the source of sadness

Sometimes suffering, sometimes wounded,
sometimes betrayed;
an impregnable wall standing in the way

The wind racing across the earth
swells with happiness;
I pray you will somehow listen
to the whispered words of love

The mystery of a life returning
is like the changing seasons,
because I will always
be watching over you

In the flowers swaying underfoot,
joy is blossoming;
please don’t ignore
the small signs of love

The mystery of a life returning
is like the awakening morning,
because I will always
be breathing within you.

Claymore Manga – Extra Scene 1. „A Warrior’s Pride” („Senshi no Kyōji”)

Este un fel de capitol suplimentar din manga dedicat Teresei.
Teresa ucide un yoma si oamenii din localitate se plang de costul ridicat al „operatiunii”, ezitand sa plateasca si pentru al doilea yoma, pe care Teresa nu vrea sa-l omoare „gratuit”. Le spune ca suma foarte mare pe care o platesc este o compensatie corecta pentru ca ei folosesc puterea luptatoarelor Claymore care sunt jumatate om jumatate yoma.
Mai tarziu, cand vine Orsay, Teresa se arata surprinsa ca oamenii platisera pana la urma costul uciderii ambilor yoma. Replica „agentului” ar cam trebui sa deschida niste ochi (citez din memorie, aproximativ): chiar daca ei nu stiu ca esti Numarul 1, simt ca nu esti o luptatoare oarecare (obisnuita, de nivel mediu), Teresa of the Faint Smile.
Adica pana si niste oameni, care nu aveau nicio perceptie a aurelor yoma, si-au dat seama cam cine e Teresa si ca ar fi bine sa-i asculte cuvintele.

Acum, cine a fost cu adevarat Teresa nu vom sti niciodata (numai autorul stie ce a creat). Dar avem indicii. Oricum, controversa fanilor Claymore pare interminabila.
Unul din indiciile asupra puterii Teresei va fi oferit in continuare de capitolul suplimentar.
Orsay a venit de fapt sa-i aduca Teresei o carte neagra. De la nr. 2, nr. 1 al Organizatiei inainte ca rangul sa-i fie atribuit Teresei.
Teresa e uimita ca o Claymore pe care n-a intalnit-o niciodata ii cere s-o omoare inainte de a se „trezi”, dar se duce totusi.
Acolo, pe Platoul/Podisul Godahl, Teresa isi da seama dintr-o privire cum stau lucrurile. Iar citez aproximativ: „De obicei cartile negre sunt trimise de luptatoare care simt ca s-au apropiat de limita dupa multe lupte, pentru ca cineva apropiat sa le omoare inante de a se transforma in yoma. Dar imi imaginez eu, sau tu intentionezi sa lupti cu mine?
Si intr-adevar Rosemary o ataca. Se pare ca nu se impacase cu faptul ca-si pierduse rangul in favoarea Teresei fara lupta si asta vrea acum, nu o executie ci o confruntare de forte. Dupa ce incruciseaza spadele de cateva ori, luptand inca, Teresa cere o lamurire, calma si sigura pe sine: Rosemary se „trezise” inainte sau dupa ce trimisese cartea neagra? Inainte, desigur, raspunde aceasta din urma, aratandu-si adevarata forma (pe care nu mai avea rost sa si-o ascunda din moment ce Teresa citise prin ea), aceea de Awakened Being.
Teresa spune ca se simte usurata, nu se simtise bine crezand ca se trezise din cauza ca nu ajunsese ea la timp. AB Rosemary ataca, din ce in ce mai furioasa pe Teresa. Avem ocazia s-o vedem pe aceasta aruncata si lovita de toate stancile, tinuta intr-o mana uriasa si tinta furiei AB, care ii considera idioti pe cei din Organizatie pentru ca au dat prima pozitie unei luptatoare asa slabe. Desi aparent intr-o pozitie de invinsa, Teresa are „tupeul” sa spuna, calma, ca Organizatia i-a dat ei nr. 1 pentru ca e mult mai puternica, iar Rosemary nu poate intelege asta pentru ca e nr. 2 si mult mai slaba. Apoi se elibereaza fulgerator si inainte ca Rosemary sa se dezmeticeasca, bratul ei smuls cade.
Cum facuse Teresa asta din moment ce bratul care tinea spada ii era imobilizat? Simplu de tot: cu mana stanga. Fara arma. Fara yoki. Zero putere yoma.
Si aici urmeaza replica Teresei care a starnit tot felul de interpretari nastrusnice. „Ei bine…presupun ca e timpul sa terminam. De obicei nu folosesc prea des asta, dar simt ca daca n-o fac macar din cand in cand, voi uita cum se face.” Elibereaza atata yoki incat ochii ii devin galbeni. 10%. Si gata, Rosemary e istorie.
Pe cand Teresa se „furisa” inapoi, apare Orsay, suspicios atunci cand ii vede hainele rupte. El banuieste ca a lasat-o pe Rosemary sa se trezeasca. Teresa: nu mai glumi…n-aveam cum sa termin minisunea teafara si nevatamata, daca as fi lasat-o pe fosta nr. 1 sa se trezeasca.
Pretinde ca pe drumul de intoarcere s-a intalnit cu un grup de yoma. Si insista, simplul fapt ca mai era in viata e dovada ca Rosemary, fosta nr. 1, nu se trezise. Incheie cu zambaretul, veselul si sarcasticul „Aye-Aye Boss”.

Pentru admiratorii Teresei, capitolul arata cel putin doua lucruri importante:
– puterea Teresei e chiar mai mare decat s-a crezut, din moment ce invinge o AB cu atata usurinta, 10% yoki.
– Teresa isi ascunde puterea fata de Organizatie.
Cand Teresa ii spune lui Clare ca ea nu minte decat daca e nevoie, unii s-or fi intrebat cand considera ea ca e nevoie, altii or fi luat-o ca pe o vorba oarecare. E incurajator sa vedem ca Norihiro Yagi nu-si trateaza personajele superficial si leaga atat de bine detaliile. Teresa minte Organizatia.
Fiecare a cautat explicatii pentru cele doua aspecte, dar eu nu as vrea sa speculez. Am mai facut-o cu un anime si m-am ars rau. Desi cititorii Claymore manga au multa incredere in autor, eu prefer sa raman prudenta si sa ma bazez pe fapte. Si acestea sunt clare. Teresa invinge singura o AB cu doar 10% yoki. Si nici n-avea nevoie de yoki. Teresa s-a „jucat” cu Rosemary. Si-a dat seama ca vrea sa lupte cu ea din prima clipa. Si-a dat seama ca devenise AB si n-a mai avut nicio retinere sa lupte cu ea. E important de accentuat, Teresa nu vrea sa lupte cu colegele ei Claymore.
In prima parte Teresa pare in inferioritate. Pe de o parte asta e o tactica a autorului. Oricine descrie scene de lupta vrea sa mentina suspansul, tensiunea si nu da indicii de la inceput asupra celui care e mai puternic. Dar exista si o explicatie „interna” povestii. Teresa se joaca cu Rosemary. E o trasatura a ei, am vazut si in anime. Intai o lasa sa se creada mai buna si sa se intrebe cum a putut promova Organizatia o asemenea luptatoare. Apoi ii arata practic de ce ea e nr. 1 si Rosemary nr. 2. Ii rupe bratul cu mana goala, zero yoki. Apoi foloseste totusi 10%, pentru a-i arata si mai clar cine e mai puternica si care e uriasa diferenta dintre ele. Eu asa ii interpretez cuvintele. Putea s-o omoare cu 0 yoki dar si-a permis o mica demonstratie de forta coplesitoare. Rosemary n-a avut curaj s-o infrunte ca si Claymore. Intai s-a trezit si apoi a chemat-o, sigura de faptul ca in forma de AB Teresa n-are sanse impotriva ei. Dar pana la urma AB Rosemary ii spune Teresei – 10 yoki – ca e un mostru!
Unii au luat cuvintele Teresei literal. E amuzant. Ei uita sarcasmul Teresei si placerea ei de a-l folosi. Cica Teresa folosea atat de rar 10% yoki incat putea sa uite cum se face. Ba chiar nu putea elibera mai mult. E atat de ridicol incat rad pe bune. Inseamna ca atunci cand isi numara cele 6 victime chiar uitase cati yoma omorase si nu simtea aura celui ramas in viata. Serios acum! Teresa e cea mai uituca tipa din lumea animeurilor.
Teresa face misto si lumea crede ca e serioasa. Iar cand e serioasa, ei cred ca glumeste sau exagereaza.
Teresa nu-si elibera mai mult de 10% yoki pentru ca n-a fost niciodata nevoie. Niciun adversar n-a fost mai puternic decat 10% Teresa. Dar asta inseamna ca nu poate mai mult? E o concluzie copilareasca.
Teresa ii spune Pricillei ca luptatoarele Claymore isi invata propriile limite prin experienta in lupta. Si teoretizeaza acele trepte de 10, 30, 50, 80%. Pentru ca o Claymore sa isi creasca gradual folosirea puterilor yoma si sa realizeze in ce punct al scalei se afla la un moment dat, nu era suficienta schimbarea ochilor, a fetei, etc., astea le vad ceilalti. Ele simteau incercand, cu multa grija pentru a nu atinge limita maxima admisa, punctul de la care revenirea constiintei umane nu mai era posibila. Oare Teresa citeaza vreo inregistrare a Organizatiei, spune o teorie? Oare ea vorbeste despre procente si schimbari si experienta daca habar n-are cum vine asta? Unii sustin ca pentru ca nu avea adversar de nivelul ei nu isi cunostea aceste limite graduale (plus ca „chiulea” de la antrenamente cand era mai mica – manga). Deci recunosc si ei ca nu avea adversar pe masura.
Altii vor sa minimizeze importanta luptei cu Rosemary. Autorul a facut capitolul pentru fanii Teresei, ca ei n-o vazusera luptand niciodata cu o AB, asa ca, hai sa-i multumim si pe astia, cu alte cuvinte. Ok. Dar a facut-o si nu mi se pare nimic fortat sau exagerat fata de ceea ce stiam deja despre Teresa. E doar o confirmare a puterii ei. Altii spun ca Rosemary era probabil cea mai slaba AB. Serios? Teresa subliniaza mereu, cand neaga in fata lui Orsay, „fosta nr. 1”. Oare de ce? Numarul 1 cand se trezeau deveneau creaturi destructive dincolo de imaginatie, Abyssal Ones. Si o fosta nr. 1, actuala 2 nu avea cum sa devina o AB oarecare.
Totusi mai ramane intrebarea de ce isi ascundea Teresa puterea adevarata? N-o explorase niciodata de teama „adancului” pe care l-ar fi descoperit? Nu voia ca Organizatia s-o foloseasca in alte scopuri? Isi batea joc de ei si atat?
Orsay n-a crezut-o. Dar nici nu cred ca si-a dat seama ce se intamplase cu adevarat. Oamenii in negru ai Organizatiei n-au abilitatea de a simti yoki si pe vremea aceea nu exista o Claymore ca Galateea ca sa simta aura Teresei. Poate au presupus cate ceva, dar n-au stiut. Ca Teresa poate face praf o AB de una singura.
Din cate stiu eu pana acum, o AB era „vanata” de un grup de 4 Claymore: una de rang intre 1 si 10, doua de rang mediu si una mai slaba.
Apropo, Teresa, care era Claymore nr. 1, nu AB, a fost vanata de cele 4 Claymore de varf ale Organizatiei si Irene nu s-ar fi dus dupa ea nici cu toata Organizatia cu tot daca n-ar fi avut incredere in talentul Priscillei.
Teresa mintea Organizatia si totusi omora yoma la comanda ei. Organizatia a subestimat-o mereu. Datorita lipsei ei de respect fata de Organizatie si cine stie din ce alte motive, Orsay se astepta ca ea sa „tradeze” intr-o zi. Oare aceste semne de intrebare vor ramane tot timpul? Le-au observat doar fanii? Mai rezerva Norihiro Yagi cateva surprize legate de Teresa?
Se pare ca manga e mult mai interesanta, explica de unde apar yoma si multe altele privind Organizatia. Sa vedem.

Abia acum realizez un lucru: unul dintre motivele pentru care îmi place atât de mult Teresa este acela că era singură. Şi nu din autosuficienţă sau din ură faţă de ceilalţi. E doar calea unei Claymore care regretă umanitatea pierdută şi văzându-se pe jumătate monstru nu are niciun scop în viaţă, doar datoria, dar în acelaşi timp e conştientă de decăderea celor mai mulţi oameni.
Teresa era singură pentru că li se părea prea perfectă celorlalţi, pentru că nicio altă Claymore nu se putea ridica la nivelul ei, iar oamenii se temeau şi le urau pe Claymore.
O iubesc pe Teresa pentru aparenta ei aroganţă, pentru atitudinea ei rece şi distantă, pentru că în spatele acestui exterior ascundea atâta căldură sufletească.
Mi se face rău ori de câte ori se repetă în animeuri clişeul idiot al grupului de prieteni care luptă împreună şi înving tot răul din lume prin forţa prieteniei lor.
Mi se face efectiv rău. Pentru că, parafrazând răspunsul Teresei la discursul moral-idealist-fals al Priscillei, în lumea reală nu se întâmplă aşa. E doar o soluţie teoretică, naivă, care ne este îndesată pe gât până ne vine să vomităm. Nu are niciun corespondent în viaţa reală.
În Inuyasha, un grup de prieteni înving personajul negativ şi ceea ce n-a reuşit Kikyo – cea mai puternică miko a timpului ei – reuşeşte Kagome, care pentru mine nu e decât un fals.
În Canaan, eroina reuşeşte să răstoarne complet, în ultima clipă ,concluzia logică a 12 episoade doar datorită susţinerii prietenilor pe care şi-i făcuse.
Şi lumea animeurilor e plină de eroine bune ca pâinea caldă care înving monştri – fizici şi morali – doar prin forţa infinită a inimii lor naive şi iubitoare. Bleah! Unde aţi văzut voi aşa ceva în realitate? Sau animeurile sunt doar nişte basme animate?
Slavă Domnului că în Claymore ne-au scutit de o asemenea porcărie! Ba stai puţin, aici există Raki! Era prea frumos ca să fie adevărat.
Concluzia pare să fie tot clişeică, în ciuda părţilor bune ale poveştii.
Clare va învinge probabil în final pentru că o ajută un grup de prietene. (Şi/sau o va cruţa pe Priscilla, ceea ce ar fi groaznic.)
Mi-e dragă Clare, o admir. Îi admir încăpăţânarea, loialitatea, voinţa extraordinară. Dar îmi plăcea mai mult atunci când călătorea singură şi era serioasă şi gravă. Atunci când era fără Raki.
Au cam făcut praf animeul. Sper ca manga să evite cât de cât clişeul ăsta enervant.
O iubesc pe Teresa pentru independenţa ei. Dar şi pentru că a pierdut-o pentru Clare, dedicându-se protejării ei.

Povestind o mică parte din manga…

Teresa intră în scenă executând rapid şi eficient un yoma în faţa unor săteni uimiţi. Ţin să precizez că eu traduc greşit, e vorba de orăşele în stil medieval, nu de sate. În următoarele clipe devine clar că Teresa nu făcuse gestul din bunătate. Îşi curăţă spada scuturând-o cu putere şi stropindu-i astfel pe oamenii din jur. Mai mult, când ei vor să plătească şi se arată îngrijoraţi că poate nu vor plăti cui trebuie atunci când „a strange-looking man dressed in black” (Teresa’s quote) va veni să ridice banii, Teresa nu are de gând să-i liniştească. Le trânteşte în faţă crudul adevăr: dacă vor plăti altcuiva Organizaţia va considera că n-au plătit şi nu-i va ajuta în viitor, iar localitatea va fi distrusă de yoma.

Orsay, omul de legătură, intermediarul între ea şi organizaţie remarcă faptul că Teresa îi speriase iar pe săteni, dar ea consideră că n-a făcut altceva decât să spună adevărul. „Dar ai spus-o ca şi cum noi am trimite yoma dacă nu plătesc.” „Oh, şi nu e aşa?” face Teresa, cu o ironie mascată de falsă inocenţă. Asta îl cam supără pe Orsay, care îi dă o nouă misiune, obţinând un salut pe acelaşi ton de o ironie adorabilă: „Aye-aye boss.”

Orsay explică practic supranumele Teresei. Dintr-a şaptezeci şi şaptea generaţie Claymore, a 182-a luptătoare, dar de fapt cea mai puternică. Ucide orice fel de yoma fără a-şi folosi propria putere de yoma şi fără ca faţa ei să sufere vreo schimbare, ba chiar atunci când ucide yoma pare că surâde uşor. Cea mai puternică femeie Claymore, dar el se corectează, creatura cea mai puternică.
Teresa ajunge într-o aşezare şi execută 6 yoma din 6 mişcări. Nu am ales întâmplător cuvântul „execută” în loc de „ucide”. Acei yoma nici n-au timp să se dezmeticească înainte de a fi despicaţi, pe primii 4 îi ucide cât timp erau încă în forma umană. Cu acelaşi sarcasm mascat de falsă naivitate, Teresa joacă o scenă plină de detaşare şi poate umor negru, spunând că a simţit aurele a 7 yoma înainte să între în localitate şi se apucă să-şi numere cu voce tare victimele, de parcă n-ar fi ţinut minte câţi a ucis. Astfel îi ţine pe toţi cu răsuflarea tăiată în aşteptarea verdictului: au fost eliminaţi toţi yoma sau nu? Erau 6 cadavre.
Un bărbat din mulţime ţine în faţa lui o fetiţă. Teresa trece fulgerător pe lângă el şi-l taie pe jumătate, spunând, pe tonul ei de acum obişnuit: prostule! credeai că poţi folosi un copil drept scut?
Mai târziu, după o noapte în care Teresa preferă să doarmă în stilul Claymore, rezemată de sabia ei şi nu în patul confortabil, ea refuză banii oferiţi de locuitori. Spune că alt oraş plătise (na, că acum l-am făcut oraş!) pentru că yoma locuiau paşnic aici dar se hrăneau acolo şi subliniază că suma pe care ar fi trebuit s-o plătească ar fi fost de zece ori ori şapte mai mare. În acest timp fata eliberată de yoma se agaţă de mantia ei. Teresa o tratează foarte urât, aruncând-o cât acolo, repetând că nu e salvatoarea ei şi doar şi-a făcut datoria ca şi Claymore.Deşi iniţial crede că fata vrea să răzbune moartea rudei sale, află de la locuitori că era o străina pe care yoma o adusese acolo. Ei ştiau că acela era yoma, că fata e maltratată de el şi că şocul o făcuse să nu mai poată vorbi.
Teresa nu e impresionată şi o respinge pe fată cu atâta violenţă încât sătenii cred că dacă va mai insista, fata va fi ucisă. Dar nu vor să intervină pentru ea nici de data asta.
Într-adevăr Teresa are dreptate când spune, foarte ironic, faptul că acela era un sat norocos. Ei ştiau că o fetiţă e torturată de un yoma şi nu făcuseră nimic pentru că yoma nu ucideau pe nimeni acolo. Alt oraş plăteşte suma uriaşă pentru distrugerea celor 7 yoma.
Teresa îşi continuă drumul neimpresionata. Şi fata o urmează prin păduri şi pe terenuri accidentate, cu atâta încăpăţânare încât ajunge s-o uimească. Dar tot n-o acceptă. Totuşi când un tâlhar pune mâna pe fată, Teresa îi retează mâna cu o lovitură. Banda întreagă de tâlhari le înconjoară şi toţi sunt…interesaţi de Teresa. Care le zice, calmă: asta aveaţi de gând? dacă aţi fi spus aşa de la început n-aş fi opus rezistenţă. Şi îşi desface hainele. Ei toţi sunt dezgustaţi de ceea ce văd şi renunţă la idee. Iar Teresa îi spune fetei să se care de-acolo, să n-o mai urmeze pentru că e un monstru.
Totul culminează cu un calcul al Teresei, că fata era prea epuizată ca să o mai urmeze şi plănuieşte să scape de ea odată pentru totdeauna. Sărind într-o prăpastie ca să-şi piardă urma. Numai că fata e destul de inconştientă şi se aruncă după ea, lovindu-se atât de rău încât îşi pierde cunoştinţa.
Teresa vrea s-o abandoneze acolo dar se gândeşte că dacă ar muri s-ar considera că e vina ei. Aşa că…o aruncă într-o apă. Asta e 3 în 1 fără nici un efort: o trezeşte, îi dă să bea şi îi dă posibilitatea să se spele.
Îi dă şi de mâncare, ajungând la concluzia că e ca şi cum şi-ar fi luat un animal de companie, ba chiar mai bine de atât.
Restul…am mai spus. Tâlharul cu mâna tăiată se întoarce cu gânduri necurate, Teresa nu se opune dar se opune fata care o apără. De atunci, de când fetiţa aceea îşi recapătă darul vorbirii şi Teresa îşi dă seama de semnificaţia „agăţării” de ea în sat – nu era recunoştinţă ci încerca să îi aline durerea! – legătura lor sufletească profundă nu mai poate fi distrusă de nicio lege, de nicio regulă, de nicio forţă. Nici măcar de moarte.
Poate voi continua cu istorisirea.

SPOILER!

Nu credeam că voi aprecia vreodată manga. Dar ce spun? Nu credeam că voi citi vreodată manga! Da, am mai citit câteva pagini din Inuyasha de dragul lui Kikyo, câteva din Kannaduki no Miko şi manga yuri de dragul genului. Dar să citesc cu adevărat! Nu înţelegeam pasiunea unora pentru manga şi ironizam genul, numindu-l „desene pe asfalt”.
Am revăzut din Claymore partea cu Teresa şi am vrut să văd diferenţele faţă de manga. Finalul animeului m-a făcut să-l „uit” o vreme şi prin urmare şi pe Teresa.
Acum abia mă pot dezlipi de manga şi m-a impresionat mai mult povestea acolo. Sunt câteva diferenţe care pot părea neglijabile, dar nu cred că sunt. În anime supranumele „Teresa of the Faint Smile” pare mai potrivit. Teresa abia schiţează un surâs, atât de slab încât pare foarte distant.

În manga e un zâmbet clar, un zâmbet care pare uneori glumeţ, alteori încrezut, alteori sarcastic.

În manga sunt detalii care nu apar în anime. Teresa îşi curăţă spada scuturând-o puternic şi îi stropeşte cu sânge pe săteni. Pare mai dură şi mai ironică decât în anime. Ba chiar „vorbeşte” despre sine şi astfel aflăm că înainte de a fi vândută Organizaţiei de oamenii în care avusese încredere avea părul lung şi negru şi ochii negri. Teresa regretă pierderea acestor trăsături umane.
„I always thought my best feature was my long black hair. But the people I trusted sold met o the organization, an don that day I lost everything. To die as a beggar or become a tool of the organization…I didn’t have much choice. It wasn’t just me, either. It was like that for everyone who joined. My body was cut open, too. I ceased to be human and became something else. In that moment, my cherished black hair, my black eyes – all of the color drained from my body, leaving only these shining silver eyes.”
M-au impresionat multe scene, dar n-am înţeles cu adevărat „puterea” pe care o poate deţine manga decât la următoarea scenă:

Teresa se desparte de Clare şi o lasă în acel sat, convinsă că îi va fi mult mai bine acolo decât cu ea. Ultima imagine, Teresa mergând singură pe acel drum după despărţirea de Clare ilustrează atât de bine singurătatea şi durerea ei pe care numai Clare le-a descoperit, le-a înţeles şi le-a alinat.
Avantajul manga este că imaginea îţi rămâne în faţa ochilor atâta timp cât vrei. Dacă eşti impresionat de ceva, starea persistă şi rămâi „fixat” pe imagine prelungind sentimentul, cântărind ideea, gândind mai mult, judecând mai profund.
În anime imaginile se derulează în ritmul lor, aducând alte şi alte scene, idei, trăiri. Inevitabil, atenţia îţi este atrasă de continuare şi oricât ai da „pauză” nu menţii atât de vie, de puternică impresia.
Deşi scena emoţionantă a îmbrăţişării dintre Teresa şi Clare trecuse, abia acum, privind-o pe Teresa pe acel drum, singură, am reflectat asupra suferinţei ei.
Până la urmă care este destinul unei Claymore? O fetiţă smulsă din lumea ei, supusă unor experimente foarte dureroase, deposedată nu numai de viaţa ei de dinainte, ci chiar de propria ei umanitate. Temută şi urâtă de oameni, omoară yoma la comanda Organizaţiei şi va sfârşi ori murind în luptă ori devenind o creatură mai groaznică decât cele pe care le vânează.
Teresa apare ca o persoană deplin realizată în „domeniul” ei. E cea mai puternică dintre Claymore, sigură pe sine, nepăsătoare, fără a arăta nicio emoţie, aproape arogantă, sarcastică, de un umor inteligent şi muşcător. Singură pentru că nimeni nu se va putea ridica vreodată la nivelul ei.
Doar Clare vede în spatele aparenţei. Această aparenţă nu este o mască, ci o atitudine de viaţă, singura cale rămasă pentru ea. Teresa pare perfectă şi poate chiar este perfectă. Dar Teresa suferă.
Vândută de cei în care crezuse. Supusă experimentelor dureroase. Deposedată de tot ce era uman, de tot ce admira la propria persoană. Ajunge Claymore pentru că nu avea de ales. Dar se consideră un monstru. Ceilalţi o consideră un monstru. Este un monstru. Şi dispreţuieşte asta. Deşi îi tratează pe oameni cu duritate şi îi ţine la distanţă, deşi e dezgustată de modul de viaţă al tâlharilor, nu cred că Teresa îi urăşte pe oameni sau că e mândră de faptul că ea e altceva, nu om.
Pentru Teresa fericirea lui Clare înseamnă a trăi şi a muri ca om. Oare pentru sine nu ar fi considerat că fericirea este aceeaşi? Şi de fapt nu sunt Claymores oameni în care s-a pus carne şi sânge de yoma şi care luptă din răsputeri să-şi păstreze umanitatea? Cred că asta vrea şi Teresa. Iniţial îi spune lui Clare să plece de lângă ea pentru că ea este un monstru. Acceptă intenţiile mizerabile ale tâlharilor pentru că ştie că pentru ei corpul ei amestecat cu yoma este dezgustător. Ba mai mult, ceea ce m-a şocat aproape, Teresa nu rezistă acelui dobitoc de tâlhar care voia s-o siluiască! Pentru ea, abuzarea acelui corp jumătate yoma nu înseamnă mare lucru. Doar când Clare intervine şi este în pericol, doar atunci e în stare să ucidă oameni. Pentru a se apăra pe sine n-o face. Pentru a o apăra pe Clare spulberă banda de tâlhari chiar dacă îşi atrage condamnarea la moarte. Imediat după acel moment Clare îşi recapătă capacitatea de a vorbi şi spune ce a văzut ea în Teresa. Nu salvatoarea, nu eroina, nu o zeiţă. Ci un om care suferă. Profund. Adânc. Clare recunoaşte propria suferinţă în Teresa. Teresa acceptă confortul, alinarea din partea acestei fetiţe care îi oferă ceea ce ea însăşi şi-ar dori de la cineva. O Claymore, cea mai puternică, şi o fetiţă abuzată găsesc una în cealaltă…aş îndrăzni să spun fericirea. O fiinţă care să o iubească. Iubirea. Sinceră, pură, totală.
Se pare că gestul Teresei de a-i da lui Clare numele uneia dintre zeiţele gemene ale iubirii din acea lume este profetic în multe feluri. Acesta, legătura de afecţiune dintre ele este unul dintre ele. Legătura de carne şi sânge de mai târziu este celălalt. Fanii speră mai mult, speră ca, Clare să continue nu numai la nivel de putere şi simbol existenţa Teresei, ci şi la nivel spiritual. Nu prea cred, dar să vedem.

Am decis sa adun dovezi pentru afirmatia mea privind influenta foarte puternica a Teresei asupra fanilor Claymore desi a aparut numai in 4 episoade din 26 si 13 + 1 capitole din manga din 104 + 4 (pana acum).
Desi apare doar in prima parte a povestii si in Claymore exista multe personaje interesante, puternice si atractive, o simpla cautare pe google referitoare la personajele preferate din Claymore a dat acelasi rezultat pe mai multe forumuri: Teresa este numarul 1:

Si n-am glumit cu titlul, am avut in vedere parerile fanilor. Iata cateva de pe animesuki, forumul pe care il prefer.

„Teressa’s like God. She’s probably everything everyone else wants to be.” Shirayuki

„I think that her class, elegance, carriage and manners were the real incomparable things, along with her yoki sensing power and that gently soothing smile.” – Pellissier

„the embodiment of elegence, beauty, strength and love” – Negativedark

„She has a tough exterior, but a deep compassion that seems more heartwarming because of her unwillingness to show it. In the end, she accepts it, and we see her grow as a person in the way we all want to grow.” – therationalpi

Mai e ceva de spus? Poate. E un subiect infinit.

Am revăzut episoadele 5-8 din Claymore şi m-am reîndrăgostit de Teresa. Chiar mai mult decât prima dată, experienţa şi condiţiile fiind altele.
Teresa este personajul care a apărut numai în 4 episoade din 26, dar străbate întreg animeul ca o rază de lumină legendară şi adună fani atât de devotaţi încât mulţi au vrut să abandoneze animeul după episodul 8.
În universul Claymore, întunecat, sângeros, cu puternice accente medievale, oamenii sunt deseori victimele unor monştri (yoma) care se hrănesc cu organe umane şi iau înfăţişarea victimelor, ceea ce le permite să se ascundă printre oameni.
O organizaţie misterioasă a reuşit să creeze hibrizi între oameni şi yoma, femei numite Claymore (după spadele pe care le folosesc).
Claymore este o spadă scoţiană care a fost folosită în Evul Mediu. Spadele Claymore erau mult mai lungi decât cele obişnuite, aveau un mâner mult mai mare şi se mânuiau cu două mâini. Poartă numele de Claymore, de la denumirea lor în galică “claidheamh-more”, care înseamnă de fapt “marea spadă”.
Claymores sunt singurele care pot ucide yoma, „serviciu” pentru care Organizaţia încasează o sumă considerabilă de la satele salvate.
Claymores au o interdicţie fermă: să nu ucidă oameni, indiferent de circumstanţe. Pentru încălcarea acestei reguli pedeapsa este moartea.
Aceste femei cu părul blond şi ochii argintii, al căror corp este hidos în urma transformărilor suferite, sunt clasificate în ordine puterii lor.
Clare, practic eroina seriei, îşi face datoria de Claymore (ocazie cu care îl întâlneşte şi-l salvează pe Raki) şi în acelaşi timp vrea să se răzbune pe Priscilla, o fostă Claymore.
Povestea urmăreşte evoluţia ei şi pe parcurs sunt descoperite detalii neaşteptate.
SPOILER
Episoadele 5-8 sunt practic o întoarcere în timp, în vremea unei Claymore devenită legendă: Teresa of the Faint Smile.
Claymores au supranume după tehnica folosită în luptă:
Phantom Miria
God Eye Galatea
Quick Sword Irene
Teresa of the Faint Smile era numită aşa datorită uşurinţei cu care omora yoma purtând pe buze permanent un zâmbet uşor. Explicaţia o va da însă Irene, numărul 2 şi apoi 3 în Organizaţie în acelaşi timp cu Teresa. Principala abilitate a Teresei era aceea că percepea foarte bine aura yoma, numită yoki. Când un yoma sau o Claymore luptă, îşi trimite yoki spre acea zonă a corpului care va ataca, direcţionând atacul. Teresa simţea aceste fine schimbări, fluxul yoki şi putea prezice atacul, de aceea îi era uşor să învingă orice duşman.
Însă adevărata ei putere nu a fost niciodată folosită. Ea a reuşit să învingă în acelaşi timp patru Clymores care îşi eliberaseră puterea yoma, fără să folosească nicio parte din propria ei putere.
A învins-o pe Priscilla, care îşi eliberase mai mult de 70% din putere, folosindu-şi doar 10% din puterea ei. La acest nivel, 10% contra 75%, Irene simte două yoki uriaşe, dintre care una mult mai mare decât cealaltă, fără să spună care era aceasta. Bănuim că era a Teresei, pe care Irene o numeşte la un moment dat un monstru.
Teresa era numărul 1 în Organizaţie în vremea ei şi continuă să fie considerată cea mai puternică Claymore pe care a creat-o Organizaţia. O luptătoare solitară, calmă şi rece, care doar îşi face datoria de Claymore, fără a avea încredere în Organizaţie şi fără să-i pese de sătenii pe care îi salvează.
Într-o zi o salvează pe Clare, o fată torturată de un yoma şi de care pur şi simplu nu mai scapă, deşi o respinge cu brutalitate.
Cu persistenţa ei incredibilă, Clare o va determina pe Teresa să o ia cu ea şi, mai mult, să privească în sine recunoscându-şi durerea pe care o împărtăşeau amândouă.

Clare: „Teresa, you’re always looked like you’re in pain since I met you.In pain…In pain…your face showed so much pain. You had the same eyes I did. Your face looked so lonely and painful, like you couldn’t bear it.”
Teresa: „I was the one being comforted…Yoma took away things that were precious to you, and you were betrayed by people you trusted, and abandoned. Having lost the way to live on, you’ve gone from place to place, and heartache you carried because of the same pain we share…Back then, with that small trembling body, you tried to hug with all the power you could muster…someone who has gone through the same pain you did? And that was because it was the one thing you wanted someone else to do for you. The little girl whose body is just half my size taught me that tears can flow from silver eyes, as well.”
Totuşi Teresa crede că pentru Clare cel mai bine ar fi să trăiască printre ai ei, printre oameni şi o lasă într-un sat pe care îl atacă imediat nişte tâlhari. Teresa se întoarce pentru a o salva pe Clare şi încalcă regula Organizaţiei, omorându-i pe nenorociţi.
Nu se supune execuţiei pe care o dictează Organizaţia, de aceea ucidere ei devine prioritară şi pentru asta sunt trimise numerele 2-5: Priscilla, Irene, Noel şi Sophia. Teresa le învinge pe toate cu uşurinţă şi îi cruţă viaţa Priscillei, despre care simte că are potenţial să o depăşească într-o zi şi pare că vrea s-o ucidă într-o primă fază.
Teresa pleacă împreună cu Clare, dar Priscilla o urmăreşte, convinsă că ea reprezintă dreptatea pe care Teresa o încălcase.
Traumatizată de propriul trecut şi neexperimentată în luptă, Priscilla pierde controlul asupra puterii yoma, riscând să devină pentru totdeauna o fiinţă monstruoasă, Awakened Being (ceea ce devin Claymores atunci când se transformă în yoma). Teresa o învinge uşor, eliberându-şi numai 10% din putere, atât cât ochii îi devin galbeni. Incapabilă să-şi mai reprime puterea yoma, Priscilla o imploră să o ucidă cât timp mai are conştiinţă umană. Teresa se relaxează, se pregăteşte să lovească, dar în acea secundă Priscilla, cu o mişcare fulgerătoare, vicleană, îi taie mâinile, apoi capul şi se transformă în Awakened Being. Le ucide pe Noel şi Sophia, îi retează braţul stâng lui Irene şi pleacă în căutare de…organe umane.
Sub ochii îngroziţi ai lui Clare. Care ia capul Teresei şi cere Organizaţiei să o transforme în Claymore, dar folosind nu corpul unui yoma ci rămăşiţele Teresei.
Aşa se explică rangul foarte mic al lui Clare (e nr. 47), dar şi evoluţia ei uimitoare şi potenţialul extraordinar.
Teresa întruchipează un anumit tip de personaj anime, cu aparenţă dură, dar inimă generoasă.
Se pare că manga oferă câteva detalii despre trecutul ei care îi conturează mai bine personalitatea. Teresa fusese vândută Organizaţiei de către cei apropiaţi şi nu prea se supusese regulilor stricte în timpul „educaţiei militare”.
Irene subliniază (şi asta se vede) că intrarea lui Clare în viaţa ei şi afecţiunea pentru ea „înmuiase” fibra dură şi necruţătoare de războinică a Teresei, culminând cu uciderea ei, care altfel ar fi fost imposibilă.
În acelaşi timp însă, Clare dă un scop vieţii singuratice, pustii a Teresei. În acel scurt timp petrecut împreună Teresa a trăit cu adevărat, a cunoscut emoţiile umane puternice.
Când a fost întrebată de tipul din Organizaţie de ce nu se supune execuţiei, Teresa a spus, simplu şi clar: „The reason is extremely simple and easy to understand. I found a reason to live on. From now on, I’m going to live for her.”
Iar mai târziu Irene îi va vorbi lui Clare despre asta:
Irene: „You think Teresa died because of you, right? In a sense, that’s true. Because of meeting you and traveling around, Teresa abilities as a warrior declined, and she was killed by Priscilla as a result. That is a fact. But…I think Teresa was happy during the time she spent with you, regardless of how short that period was. Teresa was always in her own league. She was too strong, too proud, and because of that, people around her admired her, and were scared of her at the same time. Yet, you loved her, and she accepted that. To Teresa, the time she spent with you was filled with peace and more importantly, seemed very human. She was very happy. ”
Acest clişeu a fost unul dintre reproşurile care s-au adus caracterului Teresei de către unii fani ai animeului. Dar eu cred că, oricât s-ar fi repetat în animeuri ideea eroului dur înmuiat de afecţiunea pentru cineva, în acest caz a fost prea bine prezentată pentru a deranja sau a crea impresia unui clişeu.
Compasiunea era prezentă şi înainte în inima Teresei, Clare a scos-o doar mai mult în evidenţă. Dovada este întâlnirea cu Rosemary prezentată în manga, Extra Scene 1. Teresa se simte uşurată că nu e nevoită să lupte cu o Claymore, ci cu o Awakened Being. Tot acolo mai apare un indiciu al puterii ei incredibile: e aproape o joacă pentru ea să învingă o Awakened Being, aproape o Abyssal One (o Claymore numărul 1 „trezită”), cu doar 10% din putere.

Iată premisele pentru o evoluţie aproape infinită a lui Clare în viitor, din moment ce nu ştim ce putea face Teresa la limita de 70% şi cu atât mai puţin o Teresa „trezită”.
Unii fani glumeau, dar probabil aveau dreptate, dacă Teresa ar fi ajuns vreodată Abyssal One, lumea s-ar fi prăbuşit pur şi simplu.

Sigur, nu puterea ei fenomenală m-a atras, ci firea ei solitară, rezervată, atitudinea, siguranţa de sine. Dar şi apropierea de Clare, felul în care i-a arătat afecţiune fără a face spectacol. M-a atras probabil şi destinul tragic şi poate vocea lui Romi Paku, deşi habar n-aveam de asta până ieri.
Se pare că am un „talent” deosebit în alegerea personajelor tragice. Dar nu regret, Teresa este pur şi simplu un personaj fenomenal.