Skip navigation

Category Archives: Filme

concussion-movie

„so I only belong to you, and you don’t want me”

In vanatoarea mea de filme gay (spun ‘gay’ si nu ‘lesbiene’ pentru ca nu-mi place cuvantul) am ajuns si la Concussion, un film apreciat de cei care si-au postat parerile pe net.
In primul rand nu e chiar un film gay. Personajele principale sunt, dar problematica poate fi intalnita si in cuplurile heterosexuale.
Pretextul pentru a ajunge la ea este insa putin cam tras de par. Abby e o femeie matura, casatorita cu Kate si are doi copii. Intr-o zi primeste o lovitura de minge in cap si isi da seama ca in casnicia ei lipseste ceva. Simplu si direct, lipseste sexul. Desi mie mi se pare ca problema e un pic mai complicata. Kate adoarme incercand, asa ca Abby apeleaza la o prostituata. Experienta e urata, dar parca a trezit totusi ceva in ea; data viitoare un prieten si partener de lucru ii gaseste pe cineva mai potrivit. Abby nu se multumeste insa cu asta, ci devine ea insasi prostituata sub numele Eleanor. Are o cerinta mai neobisnuita, sa-si intalneasca potentialele cliente la o cafea sau la un ceai inainte. Apoi le primeste in apartamentul pe care il renoveaza, avand astfel un pretext de a lipsi de acasa.

In ciuda repulsiei mele fata de inselarea partenerului si mai ales fata de a face asta cu o multime, recunosc faptul ca a fost ceva aproape miscator, sensibil in relatiile dintre Eleanor si unele cliente. Abby pare sa aiba un ‘talent’ pentru asta, se adapteaza fiecarei femei si le ajuta mai mult decat in cunoasterea sau eliberarea sexuala. Intr-o zi apeleaza la serviciile ei o femeie pe care o cunostea si o simpatiza, ceea ce schimba putin lucrurile, relatia lor parand sa evolueze dincolo de limitele normale unor servicii platite.
Cand Kate aduce in apartament un potential client care avea nevoie de o locuinta, Abby practic lasa acolo destule indicii pentru ca ea sa inteleaga adevarul daca vrea asta. De parca ar fi vrut sa fie oprita. Kate, care pare sa accepte escapadele in alte relatii, bineinteles ca nu tolereaza asta de la propria sotie. Asa cum spune Abby, „iti apartin numai tie, dar tu nu ma vrei”.
Finalul m-a dezamagit. Pare unul deschis, dar e de fapt fara sens. De parca toata incercarea lui Abby de a-si schimba viata monotona de sotie plictisita care are grija de copii, bea cafea cu prietenele si se duce mereu la sala sa faca sport a fost inutila. Nicio urmare. Doar intoarcerea intr-o casnicie care pentru mine nu are niciun sens.
Problematica unei casatorii cu o persoana asexuala ma intereseaza. Desi nu stiu cum a fost Kate si viata lor la inceputul relatiei, este clar ca acum sexul nu prezinta nicio atractie pentru ea. Incearca, dar nu reuseste. Pot intelege asta. Dar nu pot intelege lipsa de afectiune a acelei casatorii. Pare un aranjament rece si calculat in care doua femei cresc impreuna doi copii. Optzeci la suta din timpul lui Kate este dedicat profesiei. Restul de douazeci mananca si doarme. In final pare ca o urma de afectiune ar fi reaparut in relatia lor. Dar tot nu mi se pare suficient pentru o casatorie, nici macar pentru o relatie.
E posibil ca o iubire sa se stinga intr-o asemenea imitatie jalnica de relatie in care comunicarea se reduce la „Ce ai mai facut azi?” si „Copiii au mancat?”? In care sa nu gasesti curajul, libertatea, puterea de a-i spune celuilalt „eu vreau mai mult”? Un curs normal al lucrurilor ar fi fost ca Abby sa-i poata spune lui Kate „chiar daca tie iti place sa traiesti asa, eu vreau mai mult, vreau sex”. Nu sa caute aiurea ceva ce lipseste relatiei lor. Banuiesc ca Abby nu vrea doar sex, ci vrea sa poata domina un pic, atat fizic cat si emotional, pentru ea nu e suficient sa lase pe cineva sa o ajute sa…”finalizeze”.
M-a deranjat lipsa de comunicare, m-a deranjat pasivitatea lui Kate. Pare ca si-a asumat vina in toata povestea inchizand ochii asupra tradarii lui Abby. Si s-au intors de unde au plecat, adica la zero.
Nu stiu ce se concluzionez exact despre film, e bine realizat si jocul actorilor e foarte bun, fata de alte filme de gen. Am ajuns sa apreciez tema exclusiv gay, fara relatii cu barbati nici macar ca incercare. Dar in rest a fost usor ciudat si cu un final care a anulat practic actiunea filmului si n-a oferit nicio solutie, niciun raspuns.

Anunțuri

Her-bird

Un film cu putine personaje, in care cea mai mare parte din timp un om vorbeste cu un sistem de operare, dar care nu este plictisitor. Asta e cea mai simplista si superficiala descriere pentru Her.

Un ‘Luceafar’ intr-o era super-tehnologizata.

Indiferent cat de simplu pare, sau neverosimil pentru mintile ‘practice’, este un film sensibil, care atinge probleme umane importante. Singuratatea, dificultatea de a trece peste esecul unei relatii, nevoia umana de afectiune dar si de manifestare fizica a unei conexiuni cu altcineva. Societatea contemporana nu a ajuns la performantele tehnologice din film, insa cred ca se poate face o paralela partiala intre relatia dintre Theodore si Samantha si ceea ce lumea numeste ‘relatii virtuale’ sau ‘relatii on-line’.

Din motive neclare, nu-mi pot ordona ideile intr-o insiruire logica, asa ca acest cometariu va parea un amestec haotic de observatii.

In lumea tehnologizata din Her, oamenii merg pe strada fara a se observa unul pe celalalt, vorbind cu calculatoarele proprii. Nici macar nu-si scriu singuri scrisorile catre cei dragi, ci apeleaza la firme specializate. Theodore este un scriitor de astfel de scrisori, unul foarte bun. Nu se hotaraste sa semneze actele de divort, desi e despartit de sotie de un an. Ca si alti oameni singuri, in unele nopti apeleaza la…sex virtual. Un fel de sex la telefon intre necunoscuti, care poate deveni foarte ciudat. Personal nu inteleg cum poti sa atingi un final pe aceasta cale si m-a dezgustat limbajul. Dar ma bucur ca am trecut peste scena.

Theodore inecarca un nou sistem de operare, revolutionar si astfel o cunoaste pe Samantha. O voce care ii raspunde la intrebari, il ajuta in organizarea e-mailurilor, glumeste, il intelege si pare femeia potrivita pentru el, doar ca nu are un corp fizic. Dincolo de ceea ce este programata sa fie, Samantha isi insuseste stari si sentimente umane, e nesigura, e geloasa, e dornica de a-si largi orizontul de cunoastere. Realtia lor evolueaza si se manifesta si sexual (de ce trebuie sa simti si sexual legatura cu cineva, desi acela cineva comunica cu tine doar prin voce, sau tu esti doar un sistem de operare care vrea sa stie cum e sa ai un corp, asta ramane o intrebare complicata).

Ca si in lumea noastra, in film multi nu inteleg acest tip de relatie om-computer (nu toate sunt relatii sexuale), dar multi sunt implicati intr-una si pentru ei este o relatie veridica. Exista intrebarea daca sentimentele sunt adevarate. Din moment ce le simti, ele sunt. Am citit destule articole (religioase, desigur) care condamna relatiile care se dezvolta pe internet si in general rolul tot mai mare al computerelor in viata noastra. Ele prezic un viitor dezastruos, cu oameni ca niste piftii, grasi si idioti, care nu mai pot comunica intre ei direct. Uite ca filmul ofera o alta viziune si cu toate ca e trist sa-i vezi pe oameni vorbind pe strada numai cu computerele, ei nu sunt inapti social sau lipsiti de inteligenta si lumea lor nu s-a dus de rapa. Apreciez ca nu toata lumea e anti-evolutie.

Am intrat destul in detalii si as vrea sa mai spun doar ca filmul te face sa-ti pui intrebari si asta il face special. Este un film despre dorinta de a depasi singuratatea, despre iubire la un nivel neconventional, despre greutatea dar necesitatea de a intelege ca cei de langa noi se schimba, evolueaza si aceasta schimbare poate duce la despartire, despre a invata sa-l lasi pe celalalt sa plece. Este amuzant si sensibil, uneori trist si dureros si pe alocuri cu un pic de porno virtual.

Nu ma pot abtine sa nu spun ca m-au amuzat teribil pantalonii din viitor. Sper ca moda sa nu ajunga asa.

Desi nu-mi sunt dragi barbatii, am empatizat cu Theodore in cateva momente, ceea ce e un pic straniu.

De exemplu ii spune Oliviei Wilde (hehe) ‘I don’t want to be a puppy dog. I want to be like a dragon. I can rip you apart and destroy you.’

Alte replici pe care le-as retine:

‘I think anybody who falls in love is a freak. It’s a crazy thing to do. It’s kind of like a form of socially acceptable insanity.’ (Amy)

Theodore: ‘Are you jealous?’
Samantha: ‘Obviously. But I’m happy that you have friends in your life that care about you so much. That’s really important.’