Skip navigation

Category Archives: Poezii noi

Şi ce ar trebui să fac dacă e noapte când e zi?
Când toată lumea râde şi gesticulează,
în mine cum să nu mă mai retrag
când tot ce-am fost până în clipa asta
a stat închis între atâţi „a trebui”?

Ce pot să fac pornind de la o păpuşă stricată,
făr-un ochi, făr-un picior, dar cu atâtea sfori?
Cum să o fac să vorbească spre lumea de-afară,
dincolo de cuşcă şi moarte să străbată?

Îmi pătrunzi în plămâni cu prima inspiraţie a zilei
şi îmi rămâi sub pleoape înainte de vise.
Eşti vulturul ce îmi despică norii
în zbor înalt cu aripi deschise;
grâul încolţit sub zăpadă,
adânca bogăţie din cuvinte,
muntele din zare cu fruntea albită
ce îmi îndeamnă paşii înainte;
focul mocnit din camin,
un strop de infinit în sângele meu,
fărâma de raţiune din haos
şi roşul cel mai viu din curcubeu.

Dacă ţi-aş atinge inima,
din cioburile mele vitralii ai alcătui
şi soarele te-ar îmbrăţişa prin ele
în stropi de culori zi de zi.

TIMP

Mai am prieteni încă —
berea, vinul si câteva tării,
albul hârtiei care-mi cere cuvinte.
Am şi duşmani ne-nduraţi — amintirile
şi-ntunericul ce se-aşterne-nainte.
De m-aş fi născut mai demult, să nu mă ştii,
de nu m-as fi născut deloc.
Dar sunt. Sub cerul vânăt şi gol, sunt
căderi fără număr, o scânteie, pământ.
Şi ochii tăi în care-am cunoscut iubirea
se vor îndepărta încet, se vor întoarce
până când voi rămâne un deal pietros
ori o movilă ridicată peste mormântul speranţei.
Un gând se zbate ca o pasăre speriată
în peştera neagră cu flori de piatră,
un gând ca o chemare,
ca o cădere în gol, ca un dor.

¤¤¤

Mă-ntreb de este sub soare
o cruzime mai mare;
să te-ndoieşti până crezi,
să găseşti ca să pierzi.

¤¤¤

NEPOTRIVIRE

M-am născut prea târziu pentru a fi dincolo
şi prea devreme pentru-a fi lângă tine,
într-o ţară prea închisă pentru-a-nţelege,
cu gene prea stricate pentru-a cuceri
cu voinţă prea slabă pentru a lupta
cu gândul prea strivit pentru a cuteza.
Dar ia-mă cum sunt şi du-mă-n lumina inimii tale,
sau zdrobeşte-mă-acum sub adevărul crud.
Nu-ţi pot da nimic în afară de mine.
Pământ vechi, întuneric şi-un strop de căldură.