Skip navigation

Category Archives: things you don’t want to know

There’s fault in every step I take
in my every word
in my silence as well.
Guilty of not faking a smile
of losing my sight and my faith.
There’s fault in my existence
and there will be fault in my death.
But what hurt the most
is that the one who saw my naked heart
now sees only the fault,
like all they loved in me died
and all that’s left is despicable.

Anunțuri

Not a single day without tears
and many days when my knife tries to ease
the neverending torture that rips my heart apart.
Sobbing in the bathtub every single time
remembering crunbled dreams.
You destroyed them all
me
and I still have to crawl through this empty, dark world that I hate.
Wishing for that day
when death will end my pain
or make it worse and eternal
I don’t care.
All I cared about is gone
you.
That day
must materialize soon
this is my prayer
and I work on it.

I told you that you are my love
and I want to spend my life with you.
One day I stabbed you
and you disappointed me so badly, baby.
Why are you so shocked and angry?
Why are you bleeding and crying?
Why aren’t you calm and collected?
Look at me, I did what I had to do
and now I’m having fun,
why can’t you be like that too?
If you love me you should be happy for me,
hide this disgusting blood that flows from your heart
and smile at me from distance,
never callig me back, never wanting me again.
Your pain is so slefish
you broke my heart.
You don’t love me,
love means to smile when I crush you
and move on like nothing happened.

What did you do with your heart, my love? Where did you bury it so fast? How long do you think you can live without it?

I talked to mom about it.  Leaving the physical part out, of course. She was worried about me and asked me what exactly happened. And I broke down.

She’s dumbfounded by the depth of my affection and my despair.

Mom thinks that either she was strongly manipulated and scared by her last discussion with her mother, or it was her own decision because she wanted a way out of our relationship. In the first case she said that I must understand her because she suffers too, in the second case she said that she doesn’t deserve me.

I can’t believe the first one because her mother already tried to do that at least two times and failed, her love for me won. Why would she give up now? I can’t believe the second one either because she loves or loved me. I felt that love, I felt it in my heart, it wasn’t a lie.

So the truth lies in between. She was scared and manipulated by her mother but it was her decision after all. If it weren’t her decision, she would have promised me that she will find me when she will be in college. Her mother told her how bad it is for her to love me, how I’m an obstacle in her way. The first two or three times she didn’t believe that, that’s why she kept talking to me and loving me. Now she finally started to believe it. To believe that I’m doing more bad than good to her. So somewhere on the way her love faded but she kept proclaiming it out of habit. Now a new obstacle arrived and she finally choose. This must be the truth. I can’t see another one and she totally refuses to infirm it.

So how is she suffering? Why? If she suffers because of our break up, she’s doing it for nothing ‘cause she still has my heart, my love and I’m still here if she needs me.  She has the choice to assuage the pain with the decision to start talking again one day, but she doesn’t make it.

My pain is forced upon me by the one I love the most. Her pain is forced upon her by herself. I can’t sympathize with that. I can’t even understand it.

What’s even more sad and incredibly painful is that I can’t even know where she will gonna study. I have no idea about her struggles, her sadness or her joy. And she said ‘I hope one day we will find each other all well’. Where on Earth will you be? How am I going to find you if I don’t know anything about your life anymore? Don’t you see how stupid and meaningless was that?

As vrea sa existe o cale prin care sa pastrez asta intre noi doua, fara sa public, dar ai intrerupt orice cale.

O parte din mine imi spune ca ceea ce fac acum este umilire de sine si slabiciune. Dar o alta parte din mine raspunde ca daca parintii tai n-au nicio jena sa te santajeze si sa te manipuleze, nici eu n-ar trebui sa am, ci sa lupt pentru ceea ce vreau.
In orice disputa pe o tema sunt ascultate argumentele ambelor parti, asa este corect, de aceea merit sa ma asculti.
Sunt in dezavantaj pentru ca nu stiu ce s-a intamplat, nu cunosc argumentele folosite de parintii tai, ci doar mi le pot imagina. Dar tot voi continua.
Am intors situatia pe toate partile si am avut destul timp pentru asta pentru ca nu pot sa dorm si nu pot sa ma gandesc la altceva.
Faptul ca ai intrerupt orice legatura cu mine doar pentru ca asa ti-a cerut mama ta si asa te-a santajat tatal tau, fara sa-mi promiti ca intr-o zi o vei relua, fara sa oferi o asigurare ca iubirea ta pentru mine nu va muri, ci va lupta in ciuda greutatilor de moment, faptul ca numesti ultimul an in care am luptat amandoua sa ne mentinem relatia si ai spus ca asta vrei, o perioada de minciuna pe care de acum nu mai vrei s-o continui, asta ma face sa cred ca iubirea ta a fost una de scurta durata, gata sa sacrifice persoana iubita pentru vointa si interesele altora si pentru interesela tale proprii. Ti-ai mintit parintii ca sa fii cu mine si m-ai convins ca doresti sa ramai cu mine, sa iti petreci viata cu mine, iar acum alegand brusc sa fii corecta cu parintii tai transformi toate cuvintele de iubire si promisiunile pe care mi le-ai spus in minciuni.
Pe de alta parte insa, cu o saptamana inainte sa ma arunci ca pe un gunoi care sta in calea linistii tale sufletesti si a viitorului tau stralucit, mi-ai spus ca ma iubesti, cu doua saptamani inainte ai plans la gandul ca ne putem desparti, cu doar o zi inainte sa iei hotararea mi-ai spus ca sunt ‘amazing’. Te-am tinut in brate in momente de pace si fericire completa, mi-ai spus ‘te iubesc’ privindu-ma in ochi. Nu a fost o minciuna, nu te puteai preface in asemenea hal decat daca aveai personalitate dubla sau probleme grave de comportament.
Atunci trebuie sa fie o explicatie care imi scapa mie, un fel de convingere la care ai ajuns ascultand-o pe mama ta, ceva rasucit suficient de bine in logica proprie care te-a cnvins ca asta este cea mai buna cale, sa renunti definitiv la iubirea noastra si sa fii fericita ducandu-te la facultatea dorita fara a continua sa lupti pentru noi si pe deasupra te-ai convins singura ca esti un fel de martira a acestei situatii.
Acestei logici sucite ma voi adresa. Stii bine ca te iubesc din tot sufletul si ca am daruit tot ce am avut acestei relatii, chiar daca n-am avut multe. Crezi ca vei mai intalni in viata asa ceva? Crezi ca ti se va oferi o alta sansa sa cunosti pe cineva care iti va darui fiinta lui cu sinceritate si incredere totatla si tu sa poti face la fel fata de el? Da, te vei indragosti de altii si altii se vor indragosti de tine. Dar ce sanse sunt sa fie ceva reciproc si sincer de ambele parti? Esti dispusa sa arunci ce ai cu siguranta acum pentru speranta ca poate vei mai gasi asa ceva in viitor?
Prima data cand au aflat ai tai si ti-am spus sa faci cum vor ei ca sa-ti fie tie bine te-ai suparat si mi-a spus ca nu lupt pentru tine. Am luptat atunci. Am venit la tine pentru a ne vedea, am mintit, am continuat sa-ti scriu, am renuntat la orice reticente si credinte de dinainte doar pentru a ma darui complet relatiei nostre, persoanei cu care eram convinsa ca imi voi petrece restul vietii. Ai luptat si tu, ascunzandu-te de ei, dar acum nu mai vrei. Fara motive solide, ai capitulat dintr-odata. Parintii tai iti conditioneaza viitorul sacrificandu-ti fericirea sentimentala si mama ta nu vrea sa ascunda relatia pentru a te face feriicta. Iar tu nu mai vrei sa minti pentru a fi cu mine, desi un an de zile ai facut-o si n-ai parut deranjata deloc de asta.
Tu esti cea care renunta acum la lupta. Tu fugi pur si simplu. Fugi de iubire si alegi calea cea mai usoara si convenabila pentru tine. Tu renunti la iubire si castigi educatie, de fapt suportul financiar al tatalui tau, eu pierd totul.
Lasa-ma sa te intreb ceva si te rog, in numele iubirii noastre sau a ceea ce a mai ramas din iubirea ta pentru mine, te rog sa te gandesti foarte serios la asta si sa nu fugi de intrebarea asta. Nu fugi de ea asa cum fugi de consecintele alegerii tale.
Daca odata ce ajungi la facultate te vei indragosti de cineva pe care tatal tau nu-l va agrea si pentru care mama ta nu va vrea sa te acopere? Daca va afla si atunci si se va repeta situatia de acum? Vei continua sa-i lasi sa te indeparteze de persoanele pe care le iubesti si ei nu le agreaza? Vei alunga din viata ta pe cei pe care-i vei iubi doar pentru ca parintii tai iti vor dicta sa faci asta? Ii vei lasa sa-ti dicteze pe cine e bine sa iubesti? Sau atunci, fiind cu viitorul mai asigurat decat acum, vei lupta pentru acea persoana? Si daca vei lupta pentru ea, este corect fata de mine? De ce nu vrei sa lupti pentru mine atunci? Nu merit asta? Nu mai demult de o luna credeai ca sunt o persoana minunata care mrita s-o iubesti si langa care vrei sa te trezesti dimineata. Acum nu mai crezi asta? Acum sunt buna de aruncat in numele unui santaj? ‘Nu-ti mai dau bani daca n-o parasesti’; ‘Mor din cauza minciunii tale dca n-o parasesti’. Nu recunosti ca esti santajata si manipulata in numele iubirii parintesti? Ori asta, ori nu ma iubesti si e alegerea ta sa ma parasesti, dar in cazul asta nu inteleg cum a murit iubirea la o apasare de buton.
Eu sunt o straina poate, fata de cat de apropiati sunt parintii tai de tine, totusi nu te-am santajat, manipulat si conditionat niciodata. Nu merita sa lupti pentru mine? Poate peste 5-10 ani vei avea situatie materiala buna si prieteni, dar cand vei privi inapoi, nu vei regreta ca ai ales ceva atata de drastic? Ca ai aruncat ceva ce nu vei mai gasi niciodata? O iubire sincera, o persoana care iti respecta parerile si cand nu e de acord cu ele, si te respecta pe tine, se daruieste complet si nu te foloseste, nu te constrange. Oameni minunati si remarcabili sunt si exista oameni mult mai buni ca mine, dar stii tu ca pe aceia ii vei iubi si ei te vor iubi la fel?
Daca ma iubesti cu adevarat, nu poti fugi de asta in numele sacrificiului. Nu te sacrifici pe tine aici, tu ai de castigat ceva. Ma sacrifici pe mine, persoana pe care afirmi ca o iubesti. Eu pierd ultima speranta, ultima farama de incredere in mine, ultima vointa de a lupta pentru ceva.
Daca ma iubesti cum ma poti distruge? Cum poti inchide ochii noaptea si cum poti sa iti amintesti de mine stiind ca esti cauza suferintei mele? Asta e dincolo de orice intelegere. Poate ca poti fugi un timp de consecinte, te poti minti singura ca n-ai avut alta cale sau ca pot fi foarte bine fara tine. Dar nu te poti minti la infinit. Intr-o zi te va ajunge totul din urma.

Nu ma poti acuza ca nu-mi respect promisiunile prin faptul ca lupt pentru tine si nu te las sa alegi asa. Cand ti-am spus sa faci ca ei ai zis ca nu poti sa renunti la mine, ca nu ii vei lasa sa iti spuna pe cine sa iubesti. Atunci m-ai convins ca nu vrei sa ma parasesti, tu ai spus-o. N-am promis niciodata ca te voi lasa sa te desparti de mine printr-un fan mail nenorocit pe tumblr, fara explicatii si la trei zile dupa ce m-ai numit minunata si te-ai bucurat de initiativa mea cu biletelele. Asa ceva n-am promis. Si nici tu n-ai spus vreodata ca ma vei arunca precum un gunoi. Nu da vina pe mine pentru ca sunt idealista si cred in iubirea pe care am trait-o langa tine. Nu da vina pe mine pentru ca acum eu sunt cea visatoare care vrea sa pastreze un sentiment real si minunat, iar tu esti cea care si-a tradat principiile de a lupta pentru prietenie si impotriva uitarii, impotriva acestei impietriri a inimii de dragul unui succes material. Acum nici macar nu era asa. Nu te controleaza nimeni cu cine vorbesti din X tara. Citste-ti descrierea din sidebar. Citeste-ti scrierile. Nu eu sunt slaba aici punandu-mi inima la vedere. Slabiciunea sta in lasitatea justificata. Nu-mi spune ca iti protejezi mama de boala, tocmai ai salvat-o pe ea sacrificandu-ma pe mine. 

Mom: Did that girl come back from where she was?
Me: Yes.
Mom: Doesn’t she talk to you anymore?
Me: No.
Mom: Now I understand everything. Why do you get so attached? Didn’t that happened already once? Why don’t you learn? I mean
make friends, but don’t get attcahed. People leave you after they fulfill their interests. And you end up like this. With your health ruined.
Me: It’s done now, I can’t do anything to change it.
Mom: What if you would have been married to a guy and he would have left you?
Me: But it’s the same. It’s the same!

Poor innocent soul, she didn’t get it.

what a welcome pain in my thigh
what a welcome pain where your mouth once was
those who dream must pay
those who dream must die

My skin is too thick or my knives are not sharp enough. Why does my heart not have a skin like that? It wouldn’t bleed so easily with every thought of you.

Intr-o zi Strainul a ajuns intamplator pe o straduta stramta si intunecata si a gasit un cersetor zacand jos, ranit. N-a vrut sa-l lase acolo, ci s-a aplecat asupra lui cu grija, l-a acoperit cu haina lui si s-a interesat ce patise. Cersetorul s-a retras prudent si neincrezator mai departe, evitand sa fie atins. I-a spus ca nu mai poate avea incredere in nimeni, pentru ca intalnise cu ceva timp inainte pe cineva care il luase acasa si il ingrijise. Apoi se saturase sa-i tot ceara lucruri si il aruncase inapoi in strada. Strainului nu i-a venit sa creada ca cineva poate face asta. I-a lasat cersetorului haina, s-a intors acasa si in urmatoarele luni a venit zilnic sa-l vada pe cersetor, sa-l intrebe ce mai face, sa-i aduca mancare si sa-l asigure ca el nu i-ar face niciodata un asemenea rau cu buna stiinta. Incet-incet cersetorul a inceput sa creada in bunatatea Strainului. Doar se interesa de el de atata timp fara sa-i pretinda vreun serviciu. Si parea un om cu adevarat sincer si generos. A inceput sa aiba din nou incredere. Intr-o zi a acceptat sa mearga cu Strainul acasa la el. Au devenit prieteni. Dar Strainul locuia cu chirie acolo si cand proprietarii au aflat de prezenta cersetorului s-au suparat foarte rau. I-au cerut sa-l dea afara dar Strainul nu a vrut. L-a ascuns mai bine si a continuat sa-l tina in casa lui si sa-l ingrjeasca. Cersetorul era sigur ca de acum nu va mai cunoaste mizeria strazii. Intr-o seara Strainul s-a intors tarziu acasa, l-a luat de mana cu un aer grav si l-a dus pe o alta straduta intunecata. Dintr-odata a scos un pistol si l-a atintit asupra cersetorului. ‘Imi pare rau ca trebuie sa fac asta. Nu e alegerea mea, ei m-au pus s-o fac si nu mai pot sa te ascund de ei. E viata mea in joc, sper sa intelegi.’ Si a tras. Cersetorul s-a prabusit la pamant si o balta de sange a inceput sa se formeze sub el. Nu-i venea sa creada ce se intampla. ‘Sper sa te ridici de aici si sa te vindeci. Poate intr-o zi ne vom intalni din nou. Sper sa fii fericit.’ a continuat Strainul, apoi s-a intors si a plecat.