iad

N-am fost niciodata in iad mai mult decat acum. Nu poate fi explicat si nici inteles de cineva care nu a trait cum si ce am trait eu, asa ca nici nu voi incerca. Tot ce vreau e sa nu mai fiu, dar asta e imposibil. Daca ar fi posibil, as pune capat acestei vieti care e de fapt iad in secunda asta.
Tot rahatul existentei noastre se reduce la doua idei universal valabile:
– toti te iubesc numai atunci cand faci ce vor ei sau esti asa cum vor ei sa fi;
– nimic nu este vesnic, decat numai durerea.
Prosti sunt aceia care nu s-au invatat minte de prima data, ci au continuat sa creada ca ii poate intelege cineva.
Probabil voi bea cat timp voi mai avea ce si voi dormi si voi astepta moartea.
Nici macar nu mai vreau sa aud de oameni.